Oana Raluca Cueşdeanu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
UNDE GREŞESC FEMEILE…
„Dragul meu ţi-ai luat cheile de la maşină? Dar cheile de la birou? Nu uita să mănânci ceva de prânz ! Te sun peste două ore, sper să fie totul în regulă ! Nu uita să plăteşti telefonul şi să aduci chitanţa acasă…” Chiar dacă lista ar putea continua, acestea sunt câteva din grijile femeilor de peste zi legate de partenerul lor. Cele care acţionează în acest fel excesiv de atent de a-şi îngriji bărbatul sunt propulsate de nevoia de a proteja, a ajuta, a îngriji. Este însă o mare diferenţă între a-ţi manifesta afectuos grija şi a te purta ca şi cum cel de lângă tine ar fi incompetent sau incapabil să se descurce în viaţa de zi cu zi. Dar această diferenţă continuă să fie o enigmă pentru unele femei. Ele preferă să se poarte cu bărbaţii ca şi cum ar fi iresponsabili, consecinţa fiind aceea că ei încep să devină neajutoraţi. Plecând de la premisa că partenerul lor nu se poate descurca singur, femeile încep să-şi asume responsabilităţi suplimentare şi în exces de zel fac lucruri pe care orice bărbat le poate realiza fără nici un fel de probleme. De exemplu ea începe să-i cumpere pantofi în locul lui, îi face nodul de la cravată, îi pune în mână cheile înainte să plece. În doze restânse , aceste mici atenţii sunt savuroase. Dar în frecvenţă crescută ele devin seminţele veşnicului război dintre sexe. Mai mult decât atât, în dorinţa de a afla informaţii, femeile interpretează, analizează, evaluează şi îşi dau cu părerea….”Azi eşti foarte supărat. Se vede asta clar. Iar ai avut probleme cu şefa?…Ceva se întâmplă, simt eu asta…e ceva legat de maşină? Te-a lăsat iar în pană? Nu ar fi mai uşor dacă mi-ai spune ce supărări ai?”
De ce se poartă femeile cu noi ca şi cum am fi nişte copilaşi, se întreabă disperaţi bărbaţii. Unul dintre motive este simplu. Femeile sunt antrenate să fie mame. Adică să-şi manifeste disponibilitatea de a oferi grijă, atenţie şi susţinere. Practic nu tendinţa în sine este negativă, ci gradul în care este exersată. Un alt doilea motiv pentru care femeia „dădăceşte” bărbatul este legat de dorinţa de manipulare. În acest fel femeile se fac indispensabile. Nu e uşor să renunţi la cineva care îţi găteşte zilnic, îţi spală şi îţi calcă hainele, indiferent cât de cicălitoare ar fi. Femeile ştiu că dacă se fac „necesare” , nu vor fi abandonate. În sfârşit un al treilea motiv pentru care bărbaţii sunt trataţi ca nişte copii ţine exclusiv de ei. Unii manifestă o mare plăcere de a fi cocoloşiţi, mai ales dacă au venit în relaţie cu un deficit sau un exces de acest tip. Altfel spus…dacă în copilărie le- a lipsit experienţa de a fi îngrijiţi, vor căuta să recupereze acum. Iar dacă au fost răsfăţaţi sau crescuţi ca nişte prinţi, necunoscând un alt model de relaţie, vor pretinde să fie îngrijiţi identic pentru a se simţi iubiţi.
Dar cum reacţioneză bărbaţii când femeile lor devin excesiv de grijulii? Unii se înfurie. Şi asta deoarece cultura încurajează în mod special autonomia şi independenţa, iar femeia nu îi lasă să şi-o manifeste. Alţii din contră, încep să intre în jocul femeii, se obişnuiesc şi începe să le placă să fie trataţi ca nişte copii. O altă posibilă consecinţă ar fi aceea ca partenera să fie confundată cu mama , motiv pentru care pasiunea va fi în declin. Nici un bărbat nu-şi doreşte să întreţină relaţii intime cu femeia pe care o asociază imaginii mamei lui.
Dacă te întrebi ce anume ai putea să schimbi ca femeie în cazul în care ai devenit deja o aşa zisă soţie-mamă , pot să-ţi recomand să începi să te raportezi la partenerul tău ca la un om responsabil şi competent. Nu trebuie decât să crezi în această capacitate a lui şi să o sprijini să se manifeste, fiind alături de el prin încurajări şi nu prin sâcâială şi dăscăleală. Apoi încetează să mai faci lucruri pentru partenerul tău, lucruri pe care le poate face foarte bine el însuşi. De pildă, nu e obligaţia ta să-i alegi hainele cu care să se îmbrace în fiecare dimineaţă. Dacă nu şi-a curăţat pantofii, abţine-te să fii femeia lui de serviciu. Iar dacă s-a angajat să dea cu aspiratorul, respectă-i această nobilă dorinţă. Astfel în timp el va învăţa să-ţi poarte singur de grijă, un fenomen inedit, dar foarte folositor. O altă recomandare ar fi aceea de încerca să renunţi la stilul mămos de a-i vorbi . În definitiv eşti partenera unui bărbat şi nicidecum a unui copil.
Foarte interesant,mai ales ca am fost tinta prietenilor fiind total opusul.Da,acum inteleg ca aveam nevoia de a-mi demonstra mie si partenerei ca pot sa fiu independent,iar la randu-mi am tins sa iau rolul de grijuliu putin prea excesiv,lucru care il regret,si incerc sa il indrept.Nu sunt de acord cu acest tabu,daca putem sa il denumim asa.Traim intr-o societate in care femeia a inceput sa poarte la munca,sau acasa responsabilitatea de care se bucurau mai demult numai barbatii.Femeia moderna nu ar trebui sa fie legata neaparat de treburi casnice,atata vreme cat are si poate aduce aportul in interiorul caminului,in aceeasi masura,poate chiar mai mult,cat si barbatul,deci,fara menanjamente,cei care considera sau l-i se pare degradant sa faci “lucrul femeii”,iar femeia caruia i se pare “nobil”,datul cu aspirator,sunt de parere ca toate astea ar trebui sa tina incet,incet de domeniul trecutului.Sunt total de acord ca in interioul oricarui barbat este si va fii un copil,acel copil care va iesi mereu la iveala in momentul in care se va ivi situatia destul de relaxanta si familiara incat ii va permite sa lase la o parte orgoliul si va lasa sa se intrevada acel copil,caruia ii place sa se joace,care prefera cateodata sa “fuga”de responsabilitati,iar in momentul acela,cred ca orice femeie ar trebui sa se simta mandra,pentru ca nu este in natura noastra sa ne aratam “slabiciunile”destul de usor.
…si as completa prin a spune ca practic nu exista o reteta ideala pentru a face functionala o relatie. Rolurile in cuplu pot fi in timp modelate impreuna de catre ambii parteneri si nu “limitate” sau daca imi permiti “trasate ” doar de unul dintre ei … Cred ca in finalul interventiei tale subliniezi importanta exprimarii emotionale, nu ?
Da,bineinteles.