„Frica este o boala care roade logica si face omul inuman.” (Marian Anderson)
Nu de putine ori conduitele de evitare ale unui consult medical afecteaza grav calitatea vietii unui pacient, aducand in discutie riscul asupra sanatatii, din simplul motiv ca pacientul nu face fata trairilor anxioase care uneori il coplesesc si devin greu de suportat.
Pacientul amana sau evita consultul medical pana la limita unei situatii dramatice. In cele din urma, cand este convins de cei dragi sa recurga la un consult de specialitate, odata ajuns la usa cabinetului pleaca inainte de a fi invitat sa intre, sau se intampla sa nu poata fi diagnosticat corespunzator datorita aparitiei unor acuze bruste si neasteptate din sfera somatica : paloare, senzatie de sufocare, palpitatii sau accelerarea ritmului cardiac, senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau chiar lesin, cefalee, transpiratii, uscaciunea gurii, greata sau detresa abdominala, parestezii, frisoane sau valuri de caldura, amorteala, furnicaturi.
La nivel cognitiv pacientul resimte un blocaj mental si poate prezenta dificultati de vorbire si de concentrare, derealizare sau depersonalizare. Momentul consultului poate culmina cu un “veritabil” atac de panica. Acest tablou simptomatologic aduce in discutie posibilitatea existentei unei tulburari anxioase si mai precis, a unei fobii specifice/simple fata de explorari medicale invazive sau chiar noninvazive, injectii sau chiar fobie de sange.
Fobia specifica este definita ca fiind o frica intensa, declansata de prezenta sau doar anticiparea prezentei unui obiect sau o situatie care nu reprezinta un caracter periculos, ci mai degraba un caracter irational recunoscut ca atare de pacient si care nu poate fi controlat volitiv. Fobicul apeleaza la evitarea situatiilor care ii provoaca distres, aceasta evitare extinzandu-se progresiv putand deveni invalidanta, ducand uneori pana la inhibitia globala a subiectului, acesta ajungand sa se izoleze social si chiar sa se inchida in casa. Potrivit studiilor, fobia specifica se instaleaza cel mai frecvent intre 5 si 9 ani, dar poate survenii in orice etate. In populatia generala, 60% dintre adulti raporteaza trairea unor frici, iar 11,25% din populatia adulta indeplineste criterii de diagnostic pentru fobia specifica in cursul vietii, cu un procent aflat in raport de 1:1.
Factorii corelativi-etiologici implicati in aparitia fobiilor simple sunt fie comportamentali (aparitia fobiilor se produce prin asocierea unui obiect/situatii cu frica elaborandu-se astfel un raspuns conditionat, prin imitarea reactiei unui parinte sau datorita avertizarii de catre o terta persoana asupra unui pericol reprezentat de anumite obiecte sau situatii), fie genetici (fobiile specifice au tendinta de agregare familiala, rudele de gradul întâi ale persoanelor cu fobii sunt de 3-4 ori mai predispuse in dezvoltarea unor fobii).
Posibilitatile de interventie in cazul fobiilor simple au ca obiectiv determinarea naturii exacte a fobiei, evaluarea nivelului anxietatii fobice fie cu ajutorul testelor standardizate sau prin ierarhizarea subiectiva a nivelului fricii resimtita in situatia fobogena de catre pacient si identificarea gandurilor legate de situatia considerata periculoasa, dar si a prezentei posibilelor simptome asociate (depresie sau anxietate generalizata).
Si cum putem realiza toate acestea? In primul rand acordand o atentie sporita ingrijorarilor descrise de pacient sau de insotitorul acestuia, cu accent pe formarea unei relatii bazate pe incredere, dat fiind faptul ca una dintre nevoile majore ale fobicului este cea de a se simti in siguranta. Desensibilizarea sistematica ca forma de expunere progresiva, expunerea “in vivo” care presupune expunerea directa cu situatia care ii declanseaza disconfort , psihoterapia dar si terapia medicamentoasa in cazurile cu anxietate de nivel clinic, pot fi utile in tratamentul fobiilor simple. Implicarea pacientului in depasirea tabloului prezentat poate fi ingreunata de indici de depresie severa, consum de alcool sau sedative. Acuratetea tratamentului depinde si de implicarea si gradul de anxietate a doctorului/ psihologului/ psihoterapeutului curant.
“Nu am mai fost la un consult de ani buni. Doar gandul ca ma aflu in apropierea spitalului imi taie respiratia. Acum, recent am fost fortat de sotie sa merg. Era necesar pentru dosarul de pensionare. Eram ametit si se invartea totul cu mine. Le-am spus asistentelor ca nu ma pot aseza pe patul de consultatii, desi m-au asigurat ca nu se intampla nimic. Am tot glumit cu ele ca nu ma simt prea bine. Simteam ca nu pot sa respir. Tensiunea crescuta le-a atras atentia. Atunci m-am panicat si mai tare.” (pacient, varsta peste 50 ani)
“Daca sotia mea ( insarcinata) a reusit sa afle ca are Rh negativ, nu ajunge? Eu nu pot sa vad acul. Deja de la mirosul de aici imi vine sa lesin. Aveti zahar? Nu cred ca reusiti sa ma prindeti daca cad, sunt greu tare. Nu se poate determina Rh-ul copilului dupa ce se naste?” (tanar, 36 ani)
“Nu reusesc sa ajung nici pana la magazin singura. Ies doar cand e cu mine sotul. Plang tot timpul si nu ma pot opri. Am dureri cumplite la coloana, imi amortesc mainile si nu reusesc sa le misc. Sunt zile in care nu ma ridic. Stau la orizontala si ma rog sa imi treaca. Ma tot gandesc sa nu patesc ceva pana vine sotul.” ( doamna 54 ani)
Oana Raluca Cueșdeanu
Psiholog Clinician Specialist
Psihoterapeut Pozitivist
Cabinet Individual de Psihologie Psy-Way
