Oana Raluca Cueşdeanu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
DEPRESIA LA COPII ŞI ADOLESCENŢI
„Copilul meu nu are nici un motiv de îngrijorare! Nu are de plătit facturi, nu are un serviciu stresant şi nici şefi greu de mulţumit. Copilul eu trebuie doar să meargă la şcoală şi să înveţe. Nu are un stres zilnic aşa cum îl am eu ca adult. Deci el nu poate suferi de depresie!” Putem defini depresia ca fiind o tulburare de dispoziţie ( stare sufletească) care determină copilul şi adolescentul să se simtă trist sau să fie irascibil o perioadă lungă de timp.
Pentru a recunoaşte când este un copil deprimat, este necesar să ştii simptomele şi semnele pe care trebuie să le cauţi. Comparativ cu adulţii, copiii nu ştiu cum să-şi exprime emoţiile pentru a se face înţeleşi; nu există copil care să vină şi să te anunţe: “Sunt deprimat”. De fapt, de multe ori, copiii nu realizează că li se întâmplă ceva mai neobişnuit în privinţa stării psihice. Ei trăiesc într-o lume controlată integral de adulţi şi se pot simţi lipsiţi de orice putere faţă de stările pe care le au. Responsabilitatea se află în totalitate pe umerii adulţilor pentru a descoperi semnele care avertizează dacă se întamplă ceva neobişnuit cu cel mic.
La copilul preşcolar putem găsi simptome ale depresiei care reflectă tristeţea : apatia, refuzul alimenţaţiei. Copilul refuză să se joace, plânge şi ţipă cu uşurinţă, este uşor iritabil. Are uneori enurezis, encomprezis, dureri abdominale sau vărsături. Pare nemulţumit, în nesiguranţă şi nefericit. Râde şi zâmbeşte rareori. Adesea jocul este distructiv – “aruncă tot”, rupe sau sparge obiecte.
La vârsta şcolară iniţial apar simptome psihosomatice – cefalee şi dureri abdominale sau tulburări vegetative însoţite de anxietate. Copilul pare “fără chef”, scade puterea de concentrare a atenţiei, scad performanţele şcolare şi poate apărea refuzul şcolar. Copilul este iritabil , fără chef de joacă, preferă să stea singur, îi repede pe ceilalţi dacă îl deranjează. Manifestă o incapacitate de a se descurca în situaţii frustrante, “ se retrage într-un colţ”, plânge neputincios, sau devine violent şi ţipă, loveşte sau vorbeşte urât. Când sunt întrebaţi despre interesul pentru activităţile zilnice care le făceau plăcere înainte , ei afirmă că “ nu au chef”, “ se plictisesc” sau că nu le mai place ce făceau.
La adolescent simptomatologia este adesea similară cu cea a adultului. Adolescentul poate recunoaşte şi înţelege că este depresiv. El se plânge de pierderea interesului şi plăcerii, cât şi de lipsa de energie. Prezintă dese tulburări de somn ceea ce pot determina oboseala din timpul zilei. Adesea acuză scăderea poftei de mâncare. Este îngrijorat de felul în care arată şi cele mai mici semne de boală , chiar şi acneea îi pot crea un mare discomfort. Are frecvent sentimente de inutilitate, nefericire şi eşec. Pot apărea ideile suicidare precum şi tentativele de suicid.
În ceea ce priveşte tratamentul instituit, acesta depinde de cât de severe sunt simptomele copilului şi dacă simptomele interferează cu activitatea zilnică sau afectează calitatea vieţii.
E bine ca părinţii să ceară ajutorul unui specialist dacă simptomele amintite afectează rutina zilnică şi persistă pe o perioadă mai lungă de timp; dacă apar perturbări serioase ale deprinderilor alimentare şi de somn sau dacă copilul are gânduri sau dorinţe de a-şi lua viaţa.
Depresia asta este asa de pacatoasa. am vazut cum se manifesta si e tare periculoasa. daca ma intrebi pe mine cred ca singurul remediu este psihiatrul si tratementul prescris de acesta. in romania exista si o platforma de informare pe aceasta tema numita depresiv.ro
Irina , intr-adevar depresia este “chinuitoare” cu toata simptomatologia ei. Motiv pentru care se recomanda tratamentul medicamentos, mai ales in cazul depresiilor severe. Tratamentul in sine are ca tinta remiterea simptomatologiei, dar in majoritatea cazurilor persoana in cauza se intreaba ” de ce am facut depresie”, ” de ce mi se intampla tocmai mie”, “cum e posibil sa ma fi doborat o astfel de afectiune, eu care am fost mereu extrem de puternic” …astfel ca apeleaza la psihoterapie cautand raspunsuri . Aceasta forma de tratament ( cel psihoterapeutic) presupune abordarea atat a simptomatologiei, problemei sau situatiei cu care vine clientul in terapie cat si a cauzelor care stau la baza simptomului; adica “ce se intampla cu mine aici si acum “ cand sufar de depresie , dar si care sunt cauzele care au dus la aparitia acestei situatii. In opinia noastra abordarea interdisciplinara psihoterapeut – psihiatru aduce o abordare completa a tabloului depresiei…
Multumim pentru interesul acordat si pentru utilele informatii.