Oana Raluca Cueşdeanu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
DEPRESIA ÎN ADOLESCENŢĂ
Adolescenţa ca etapă de dezvoltare a oricărui individ este deseori descrisă în termeni care seamănă foarte bine cu tabloul unei depresii sau a unei lupte împotriva depresiei. Iată cum defineşte un adolescent această perioadă : „Adolescenţa este un vis în care cunoşti iubirea…e ca parfumul gingaş al salcâmilor care te învăluie şi te vrăjeşte, ca după aceea să te trezeşti din beţia lui, constatând că timpul a trecut fără să-l simţi”.
Variaţiile de dispoziţie prezente la „copii” cu vârsta cuprinsă între 13 şi 20 de ani sunt neglijate şi deseori atribuite procesului normal al adolescenţei. Originea depresiilor în adolescenţă este dată fie de situaţiile familiale ( doliu, părinte deprimat, conflicte familiale, divorţ ) fie de situaţii existenţiale ( decepţie sentimentală, eşec şcolar, boală fizică). Un alt factor extrem de important este cel dat de presiunea culturală şi socială actuală, care îi determină pe unii tineri aflaţi la această vârstă când speranţa şi idealizarea sunt mişcări fireşti, să resimtă lumea ca fiind decepţionată şi prea constrângătoare cu privire la viitor.
Este bine de ştiut că depresia se prezintă diferit la fete şi băieţi. Fetele manifestă această tulburare prin preocupările lor privind imaginea corpului, greutatea, dureri mai mult sau mai puţin difuze, care nu neliniştesc la prima vedere, dar a căror intensitate şi persistenţă trebuie extrem de atent evaluate. Băieţii exprimă depresia într-o formă comportamentală agresivă, descărcându-şi astfel tensiunea şi suferinţa pe care o resimt în relaţie cu imaginea negativă pe care o au despre ei înşişi, ascunsă printr-o aparentă nepăsare sau reacţie violentă.
Aspecte ca izolarea, retragerea, încetineala, asociate cu reducerea la minim a activităţilor şi persistenţa unor accese de pesimism sunt extrem de des întâlnite la adolescent.
Deasemenea adolescentul poate rămâne ore întregi în camera lui în faţa calculatorului sau a temelor, sau într-o cafenea în faţa unei băuturi, fără să poată decide să se mişte sau să acţioneze. Nu este străină situaţia în care părintele unui adolescent se plânge de faptul că nu mai poate comunica cu el, că s-a produs o ruptură în relaţia lor şi sunt ca nişte străini. Oricât ar fi de greu să ne imaginăm trebuie să înţelegem că deşi aparent „are de toate” adolescentul se confruntă cu probleme diferite faţă de adult, probleme care însă îl pot marca şi îl pot dirija spre căi mai mult sau mai puţin periculoase, referindu-mă acum la consum de alcool, droguri sau alte comportamente „violente”.