Nu trebuie să fi dependent de terapie ca să îți fie bine. Un psihoterapeut nu îți spune ce să faci și ce trebuie să decizi în anumite circumstanțe. Rolul unui terapeut este să te sprijine să înțelegi cum gândești, ce tipare de comportament utilizezi atât în momentele în care te simți echilibrat, dar cel mai important este să îți comute focusul spre momentele în care ești în conflict și nu îți mai poți menține o relație echilibrată cu propriul Sine. Aceasta poate fi o bună oportunitate să pătrunzi spre valorile tale, să înțelegi cum acționezi pe timp de furtună și cum poți naviga de unul singur între stări dezechilibrate și cumul de gânduri care te copleșesc.
Sigur că nu este un proces simplu, dar te pune față în față cu tine, cu cine ești și cu ce anume îți dorești. Stările tale sunt baromentrul tău interior, un instrument care îți poate menține încrederea în forțele proprii la valențe propice pentru o dezvoltare permanentă.
Ce poate fi această încredere te întrebi? O fracție în care punem în balanța dorințele la care ai curaj să te gândești și acțiunile pe care le întreprinzi ca să le duci spre îndeplinire. Pare ușor. Și cu toate acestea în nenumărate rânduri dorințele tale ajung să se transforme în cele mai copleșitoare eșecuri. De ce? Pentru că tiparele tale de gândire pot fi eronate și nu se flexibilizează în funcție de acțiuni, stări și situații.
Ai curaj să te întrebi ce îți dorești? Ești atent la ce anume încropește mintea ta atunci când îți propune un obiectiv? Ce te reține să visezi? De ce nu ești acolo unde îți dorești? Sau de ce acele visuri la care îndrăznești să apelezi în momente de vulnerabilitate nu se concretizează cursiv, aici și acum?
A avea curaj să îți expui dorințele în acțiuni presupune să ai încredere în tine, mai exact să ai încredere în capacitatea ta proprie de a gândi, a acționa, a face față evenimentelor, provocărilor, a alege, a lua decizii pe baza abilităților tale psiho-fizice. Pe scurt, vorbesc despre o senzație interioară de putere care te conduce spre îndeplinirea propriilor dorințe. Mai întâi ar fi indicat, dar nu constrâns de învechitul ”trebuie”, să îți creezi singur oportunitatea de a pune acțiunea înaintea neîncrederii.
Primul pas: visează!
Pasul doi, ascultă-ți și definește-ți cu claritate visul.
”Eu vreau să ”…este formula ideală.
Gândește clar, scurt și concis când îți definești dorința.
”Vreau să fiu fericit. Nu am reușit asta niciodată, deși am o oarecare poziție profesională”, poate fi un obiectiv chiar și în tsunamiul din pandemie.
Dar ce înseamnă pentru tine a fi fericit? Este necesar să punctezi o definiție personală extrem de specifică și clară. De ce este important acest aspect? Pentru că atunci când expui esența, așterni în minte resursele pe care le ai și poți să le folosești.
”A fi fericit pentru mine presupune să ajung într-o poziție mai bună la job. Ieri am dat greș la interviul de promovare. Îmi doresc să înțeleg de ce ajung mereu în capcana burnout-ului, vreau să am relații echilibrate cu apropiații și să reușesc să îmi astâmpăr stresul”.
Acum că avem toate ingredintele clare, cu care ai vrea să începi? Putem aduce spre realizare un plan care debutează cu pași mici și simpli. E ca atunci când începi să urci scările, putem pune pasul pe prima treaptă. Cum anume îți poți astâmpăra stresul și în același timp să îți crești profesional poziția? Ce acțiuni clare poți întreprinde pentru a stăpâni anxietatea de performanță și de ce este atât de important pentru tine acceptarea definită doar prin avansare profesională?
Rămâi curajos și întreabă-te cu sinceritate dacă această dorință face parte din paleta ta de valori sau e o valoare împrumutată. Nu rămâne în zona de fantezie, sunt fericit doar dacă am success, ci activează-ți atent raționalul: ”da pot fi fericit, dar asta ar presupune mai întâi să îmi ascult corpul, să îmi controlez stresul ca să pot să avansez”. Ajunge asta? Nu! Acum că ai planul gata conturat în fraze simple, e timpul să acționezi. Nu poți porni pe un traseu dacă nu apelezi la carburanții interiori, definiți prin energie și resurse flexibil dozate. Vei putea ajunge la o poziție superioară atunci când înțelegi ce tipar de gândire inconștient te menține în stres, cum te poți încărca cu emoțiile izvorâte din relații și cât de sus înseamnă pentru tine o poziție de succes. Cu alte cuvinte, o reîntorcere spre acțiunile din trecut te învață pașii pentru a echilibra acțiunile din viitor.
Ai și altă dorință? Formula este aceeași: exprimarea clară a unei dorințe, analiza realistă a resurselor de care dispui și doar apoi, acțiune.
Ce te poate împiedica?
O experiență negativă din trecut din care ai înțeles că ”atunci” nu ai reușit. Spun ”atunci” pentru a-ți reaminti că ”atunci” nu este ”acum”. Fiecare experiență fie ea bună sau rea ne aduce învățăminte, dar nu poate fi catalogată ca și experiență general valabilă. Faptul că nu ai reușit o dată nu ne anunță că vei eșua de fiecare dată. O nouă situație atrage după sine o nouă oportunitate. Ghidează-te după ea! Stelele nu pot fi văzute decât în întuneric.
Ce te mai poate împiedica? ”Adevăruri” învățate despre tine de la alții: ”nu ești bun de nimic”, ”lasă că fac eu, nu te îngrijora puiul mamii”, ”tu nu trebuie să te stresezi niciodată, facem noi totul”, ”ești prea tânăr ca să evoluezi, mai ai timp”. Le putem lăsa la capitolul ”adevăruri aflate de la alții”. Sunt uneori parfumate profund cu esența hiperprotecției. Dar, ai și tu suficientă putere să îți descoperi propriile adevăruri. Tu ce ai învățat despre tine atunci când ai reușit? Dar atunci când ai eșuat? Ce capcană mentală ți-a provocat eșecul?
Nu poți fi doar realizat, bun, activ, motivat, deștept și frumos. Mai ai și resurse care țin de umbre. Poate ești prea încăpățânat uneori. Sau poate prea direct. Poți folosi asta în avantajul tău? Ajustează, reglează, flexibilizează încăpățânarea, sau orice altă resursă, ca apoi să o poți încorpora ca potențial al tău. Nu renunța să cauți valențe pozitive în absolut toate capacitățile tale, e ca și cum ai îndrăzni să crezi că poți șofa fără semnalizare.
A avea încredere înseamnă să faci pași în afara ariei de confort. Iar pentru asta e nevoie doar de un strop de curaj. Dar nu uita că acest curaj nu există în absența fricii. Este chiar înfruntarea fricii și depășirea ei.
În esență, încrederea în sine este un ax care susţine şi ne influenţează existența. Este indispensabilă pentru reușita profesională, socială, sentimentală, familială, un “vaccin social” care ne ajută de fiecare data să mergem mai departe indiferent de circumstanțele trăite. Încrederea în sine se bazează pe experiența succesului și integrarea insuccesului.
Încrederea în noi ne conferă un sentiment de siguranţă interioară necesar pentru a reuşi, a ne menține în balanță, un atu important în faţa încercărilor, dificultăţilor cotidiene, într-o societate în care înving cei combativi. Încrederea în sine are un impact asupra noastră 24 de ore din 24, 365 de zile pe an și nu este altceva decât ”încrederea în rezultatul lucrului tău”, așa cum elegant o definea și Arghezi.
Cu energie alături,
Oana Raluca Cueșdeanu
Psiholog clinician specialist
Psihoterapeut & Trainer
în Psihoterapie Pozitivă