“Nimeni nu are mai mare nevoie de o vacanta precum acela care abia si-a incheiat-o.”
Elbert Hubbard
Sfarsitul de an aduce cu sine posibilitatea petrecerii unui timp mai relaxat, desprinderea de programul activitatilor zilnice de rutina si evadarea in ceea ce numim “vacanta”. Acestui concept ii aliniem o serie de trairi cu o incarcatura emotionala pozitiva, cu momente petrecute alaturi de familie si persoanele dragi. Fie ca ramanem acasa sau ne perindam prin noi locuri, in vacanta timpul capata o alta dimensiune. Orele si zilele parca se scurg pe nesimtite si oricat de mult ne focusam pe ideea petrecerii unui timp de calitate, ajungem la pasul in care trebuie sa ne reintoarcem la munca. Astfel, cuprinsi de melancolia sfarsitului de an, dar si de euforia dorului de vacanta, pasim spre noul an cu ganduri mai palid conturate si cateva accente de incerte repere .
Intoarcerea la “rutina”, fie ca e vorba de job, scoala, sau viata cotidiana in general, poate reprezenta pentru noi o sursa de distres, dezorientare, disconfort marcat uneori de o dispoziţie depresivă, iritabilă sau chiar anxioasă. Indiferent de varsta, dificultatii de readaptare la ritmul de la munca/scoala i se poate adauga un tablou clinic reprezentat de :- tulburari de somn cu dificultati de trezire sau somnolenta pe parcursul zilei
– fatigabilitate sau nivel redus de energie, cu asa zisa senzatie de “incetineala”
– dificultate in concentrarea atentiei
– slaba capacitate de realizare eficienta a sarcinilor zilnice
– lipsa motivatiei
– tendinta spre amanare, fie ca e vorba de decizii sau activitati
– modificari ale apetitului alimentar
– retragerea spre sine
– evitarea activitatilor profesionale, sociale si uneori chiar familiale
– elemente de somatizare : cefaleea, gastrita, colon iritabil, migrena, hipertensiune, etc.
Depasirea unei astfel de provocari tine de individualitatea fiecaruia dintre noi. Pentru unii acest moment poate reprezenta un impas sau chiar o accentuare a unor mai vechi instalate suferinte clinice, dar altii in schimb pot trece fara o prea mare atentie implicata momentului.
Personal, nu consider ca exista o reteta ideala in ceea ce priveste adaptabilitatea la momentul reluarii programului zilnic si la reistalarea optimizarii in munca. Dar, incercarea de pastra o balanta intre factorul “timp” si “energia” consumata intre cele mai importante aspecte, sau altfel spus “arii”, ale vietii noastre, poate reprezenta un prim pas.
Si m-as referi la ceea ce fondatorul Psihoterapiei Pozitive, Prof. Nossrat Peseschkian denumea “modelul balanta”. Acesta porneste de la ideea ca, pentru a ne pastra echilibrul, 100% din energia personala o impartim intre 4 importante “arii” din viata noastra :
“Aria corp “, unde accentul se pune pe nevoile personale de ingrijire corporala, alimentatie si somn , dar si relaxare, sport, tandrete si sexualitate . Sarcina mea ar fi aceea de a descrie ce anume imi propun sa modific in noul an cu privire la corpul meu. Poate imi doresc o mai atenta ingrijire , cu mai mult accent pe relaxare prin a citi noi carti, cu incercarea unui program de masa mai regulat si mai dese plimbari sau activitati in aer liber.
“Aria munca” face referire la situatia profesionala actuala. Astfel stabilirea unor scopuri si obiective profesionale SMART atat de scurta si de lunga durata imi vor prioritiza pasii pe care ii am de urmat .
“Aria contacte” are in vedere energia si timpul pe care il alocam partenerului (ei) de viata, parintilor, fratilor/ surorilor, rudelor, colegilor, sefului/ subalternilor, prietenilor. Poate e timp de reinnodat colaborari, sau de iesit din vechi si apasatoare relatii. Las loc fiecaruia dintre dvs. sa schiteze un posibil plan.
“Aria viitor/fantezie” face apel la planificarea obiectivelor noastre viitoare. Astfel, cu ochii deschisi ne putem creiona planuri de viitor, ne putem stabili destinatiile unor viitoare vacante, putem descrie pasi pentru aderarea la un nou job,etc.
Ce fac toate aceste repere descrise in cele 4 arii ? Ma ajuta la o reintoarcere graduala la “rutina” de zi cu zi, rutina pe care o pot “colora” in permanenta cu noi obiective, imi astampara simptomatologia anxioasa a debutului de an si ma poate propulsa in afara instalarii unei dispozitii melancolice asemanatoare celei descrise in frazele de inceput ale articolului.
Mai mult decat atat , ca instrument de lucru, imi ofera permanent posibilitatea unei introspectii cu accent pe timpul si energia pe care o consum, poate uneori in exces, sau alte ori in doze mai mici, in fiecare dintre “arii”.
As nuanta acest final de articol cu un gand : “la sfarsitul zilei, tot ce ne ramane este, cine suntem.”
Oana Raluca Cueșdeanu
Psiholog Clinician Specialist
Psihoterapeut Pozitivist
Cabinet Individual de Psihologie Psy-Way
articol apărut în numărul 18/2015 din revista MedFarm
