Oana Raluca Cueşdeanu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
GELOZIA
« A întârziat deja 10 minute, unde poate fi…sigur are o aventură…» iată un scurt scenariu care poate nu îţi este chiar străin.
Gelozia poate fi definită ca fiind “ un amalgam de emoţii care apare atunci când o persoană îşi simte relaţia erotică cu persoana iubită ca fiind ameninţată. Trecerea în revistă a formelor de gelozie ne ajută să înţelegem acest complex fenomen. Astfel ea poate îmbrăca diverse forme :
„Gelozia – invidie” –fiind strâns legată de nivelul de autoestimare, prezentă atunci când o persoană simte că partenerul este mai bun şi această superioritate ameninţă relaţia. Acest tip de gelozie rezultă fie datorită preocupării excesive pentru sine , a depresiei sau autocompătimirii unuia dintre parteneri .
„Gelozia – posesivă” – dezvoltată în baza simţului posesiunii şi nerecunoaşterii faptului că partenerul are o identitate separată. Adesea persoana care manifestă forma de gelozie posesivă caută să obţină „putere” asupra partenerului.
„Gelozia – excludere” – este asociată cu sentimentul de a fi neglijat, sau exclus. Se dezvoltă atunci când unul dintre parteneri îşi petrece timpul în cadrul preocupărilor profesionale, al activităţilor de recreere şi destindere sau în cadrul relaţiilor întreţinute cu alte persoane.
„Gelozia – competiţie” – este de asemenea legată de autocunoaştere, autoestimare şi de nepotrivirile percepute vis-a–vis de partener . Adesea realizările şi afirmările unui partener sunt văzute ca o ameninţare pentru imaginea despre sine a celuilalt, conducând spre conturarea unor sentimente de nelinişte.
„Gelozia – egocentrică” strâns legată de rolurile în cuplu, manifestată când unul dintre parteneri nu îl lasă pe celălalt să-şi exprime individualitatea , deşi aşteaptă ca acesta să-şi îndeplinească rolul tradiţional de soţ/ soţie.
„Gelozia – nelinişte şi teamă”-observabilă când unul dintre parteneri trăieşte intens sentimentul temerii de a fi respins şi al neliniştii că celălalt partener se implică foarte puţin în menţinerea relaţiei . Acest tip de gelozie rezultă din sentimentul de insecuritate personală şi poate fi acompaniat de o stare de anxietate severă.
Această simplă enumerare a posibilelor variante de manifestare a geloziei ne ajută să înţelegem că în spatele geloziei se află de fapt lipsa încrederii în sine, în propriile calităţi relaţionale, autodevalorizarea , complexele de inferioritate privind masculinitatea sau feminitatea, incapacitatea de dăruire şi investire în parteneriat, egocentrism, narcisism, imaturitatea afectivă. De cele mai multe ori partenerul gelos este stăpânit de un puternic şi chiar destructiv sentiment de posesiune a persoanei celuilalt, ceea ce nu face altceva decât să îl vulnerabilizeze prin amplificarea trăirilor de frustraţie. Desigur că în anumite împrejurări manifestarea unui minimum de gelozie conferă un plus de culoare scenariului marital. În astfel de situaţii gelozia poate stimula sau chiar reîntării relaţia maritală, amintind mereu de importanţa fiecăruia pentru celălalt.
Toţi cei care au resimţit într-un fel sau altul efectele geloziei s-au întrebat probabil dacă aceasta se poate vindeca. Desigur ar fi uşor dacă am putea oferi o „reţetă anti- gelozie”. Este bine de ştiut că atunci când gelozia atinge valori mari în ceea ce priveşte intensitatea , poate pune în pericol funcţionalitatea cuplului şi poate duce la subrezirea relaţiei şi chiar la destrămarea acesteia. Este recomandabil ca atunci când sentimentul de gelozie devine mult prea chinuitor şi devastator pentru unul sau ambii parteneri să se apeleze la ajutorul de specialitate al unui psiholog, şi asta înainte de a se produce diseminarea cuplului care nu ar face altceva decât să ajute la conturea unor noi tipuri de conflicte.