Positum 4 Mures - Centrul de Psihoterapie Pozitiva

“Am apelat la psihoterapie intr-un moment in care am realizat ca nu mai dadeam randament la servici. Eram preocupata in permanenta cu a incerca sa ii multumesc pe cei din jur, dar sfarseam prin a-i dezamagi. Am ajuns sa pot schimba perspectiva din care vad problemele si sa inteleg ca a-i multumi pe altii mai mult decat pe mine, e un model coplesitor pentru mine. M-am apropiat de mine si am inceput sa ma valorizez. Am inteles ce inseamna sa fii in echilibru”

doamna M. 38 ani

“Tot timpul aveam ganduri suicidare si am inceput sa imi tai mana cu acele de birou. Nu simteam nicio durere. De multe ori nu reuseam sa ajung la servici, nu ma puteam concentra si imi era greu sa ies intre oameni. Credeam ca medicamentele ma vor salva. Am inteles in timp ca si eu am un rol important pentru echilibrul meu. Am acceptat ca sunt diferit”

Tanar, 28 ani

“ Zilnic faceam atacuri de panica. Am ajuns sa slabesc foarte tare si nu mai ieseam din curte decat insotit de cineva. Nu puteam sa imi opresc gandurile. Ma simteam fara valoare. Eram dependent de lumea virtuala. Azi, lucrez.”

Tanar, 33 ani 

“Nu reuseam sa inteleg de ce atrag in viata mea doar relatii toxice. Barbati care nu ma valorizau si cu toate astea ii sprijineam si ajutam financiar. Am descoperit raspunsurile uitandu-ma cu durere spre trecutul meu, spre copilarie”

tanara mama

“Am sunat pentru a-i face o programare sotiei. Si am ajuns sa mergem impreuna la sedinte, pentru ca am inteles cat de diferit vedem casnicia si am descoperit ca nici macar nu vorbeam aceasi limba. Asteptarile noastre erau atat de diferite si furia ne impiedica sa ne ascultam. Acum stim sa ce inseamna linistea in cuplu.”

M si O, casatoriti de 14 ani 

“Aveam multe ritualuri: ma spalam pe maini de 4 ori, faceam dus mai bine de o ora, nu atingeam nici un obiect in afara casei. Acasa aveam locuri unde nu puneam mana si ma atingeam de lucruri doar cu o mana. Nu dadeam mana cu nimeni pe strada. Deschideam usa cu piciorul si sunam la sonerie cu un betigas. Am inceput sa ies foarte rar. Zilele mele nu aveau sens. Acum ies cu nepotii in parc.”

domn, 58 ani