Oana Raluca Cueşdeanu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
TULBURAREA OBSESIV- COMPULSIVĂ
Un bărbat se ridică din pat de mai multe ori pe noapte şi verifică toate uşile pentru a se asigura că sunt închise. După ce se întoarce în pat este chinuit de gândul că ar fi uitat vreo uşa deschisă. O altă persoană se spală pe mâini cu dezinfectant special, în mod repetat , de teamă să nu fie contaminată cu viruşi. O mamă verifică de mai multe ori în timpul nopţii dacă bebeluşul ei se simte bine. Toate aceste persoane sunt dominate de acte sau gânduri repetitive şi realizează acţiuni stereotipe (mereu aceleaşi acţiuni) bazate pe reguli rigide, fără a putea explica de ce acţionează astfel. Indivizii cu astfel de manifestări au simptome de tulburare obsesiv – compulsivă.
Trăsătura principală a tulburării constă în apariţia unor obsesii sau compulsii. Când spunem obsesii ne referim de fapt la gânduri, imagini sau impulsiuni cu caracter persistent , care devin deranjante. Cele mai răspândite obsesii sunt cele legate de contaminare( teama că se va infecta dacă atinge anumite obiecte sau dacă va da mâna cu diverse personae), obsesiile cu caracter dubitativ ( se gândeşte în mod obsesiv dacă a închis sau nu aragazul), impulsiunile cu caracter agresiv ( obsesia că va striga într-un loc public –bibliotecă, biserică), obsesiile cu conţinut sexual (imagini de tip pornografic), obsesia ordinii (lucrurile să fie la locul lor, acţiunile să se desfăşoare într-o anumită ordine) şi obsesiile fără sens (fraze fără sens, imagini, melodii, numere).
Compulsiunile sunt comportamente repetitive, care pot avea fie caracter deschis- spălatul pe mâini de foarte multe ori pe zi, aranjarea sau ordorarea unor obiecte în mod repetat , sau un caracter mascat, cum ar fi număratul sau repetarea unor cuvinte. Practic obiectivul acestor acţiuni îl reprezintă prevenirea sau reducerea anxietăţii, pe care cel în cauză o resimte.
Indivizii care suferă de o astfel de tulburare recunosc că gândurile lor sunt iraţionale şi nedorite, dar sunt incapabili să le ignore sau să le elimine. Ei realizează lipsa de sens a comportamentului lor compulsiv, dar devin anxioşi atunci când încearcă să reziste compulsiilor lor şi simt o reducere a tensiunii când acele acte repetitive sunt executate. Ai putea spune că această tulburare seamănă cu superstiţiile :”dacă m-am gândit că ceva rău s-ar putea întampla trebuie să bat în lemn ca să nu se întâmple.” Superstiţiile nu sunt o boală. Ele fac parte din viaţa noastră. Obsesiile însă produc anxietate marcată şi persistentă, iar comportamentul compulsiv consumă foarte mult timp şi uneori poate părea bizar. Imaginează-ţi că cineva verifica de 20 de ori dacă a închis robinetul de apă şi nu mai ajunge la timp la serviciu din această cauză.
Tema comună în spatele acestor comportamente repetitive este îndoiala. Indivizii obsesiv- compulsivi nu pot avea încredere în simţurile sau judecata lor. Tulburarea debutează adesea în perioada de tinereţe şi tinde să devină cronică dacă nu este tratată. Debutul sau exacerbarea simptomelor a fost asociat de multe ori cu sarcina sau naşterea unui copil. La femeile care au suferit avorturi spontane sau provocate s-a remarcat debutul sau accentuarea simptomelor obsesiv-compulsive în timpul sarcinii avute ulterior.
Ca şi în cazul altor tulburări ca fobiile, tulburarea prin panică, tulburarea obsesiv –compulsivă se tratează prin asocierea tratamentului medicamentos cu psihoterapia. Psihoterapia utilizează metode şi tehnici de modificare a comportamentului şi include procedee destinate schimbării convingerilor maladaptative.