Oana Raluca Cueşdeanu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
FOBIA SOCIALĂ
Confundată de cele mai multe ori cu timiditatea în relaţiile sociale, sau definită ca fiind emotivitate exagerată în situaţii în care performanţa este importantă(vorbitul în public, examene, etc.) fobia socială a fost acceptată ca un “dat” şi a fost privită multă vreme ca fiind o trăsătură de personalitate. Afirmaţii de genul: “sunt timid din fire” sau “sunt foarte emotiv”atestă acest lucru.
Nu este neobişnuit să devii anxios când mergi la o primă întâlnire cu cineva, când mergi la o petrecere unde nu cunoşti prea multă lume, sau când iei masa cu şeful tău. Dar atunci când teama de a fi judecat de alţii, sau teama de a te purta nepotrivit şi ridicol în diverse situaţii , devine foarte puternică şi persistentă face diferenţa între o simplă timiditate şi o fobie socială.
Printre tipurile de fobii sociale întâlnim :
– fobia de a fi privit- individul are impresia adesea, fără o bază reală, că ceilalţi îl privesc insistent şi aceasta îi provoacă teama. Acest tip de fobie are ca şi consecinţă teama de a vorbi în public;
– teama de a fi „descoperit”- persoana se teme de faptul că ceilalţi vor descoperi particularităţile personalităţii sale, „vor ghici cum este el cu adevărat”, adică „incult, plictisitor şi rău”, ceea ce va conduce la evitarea relaţiilor cu ceilalţi;
– fobia de singurătate , de a întreprinde o acţiune singur- această fobie este asociată frecvent cu tendinţa de izolare şi cu dispoziţia depresivă. De pildă, persoana ar dori să iasă undeva la sfârşit de săptămână , dar nu găseşte pe nimeni s-o însoţească, fapt care îi produce o stare de discomfort, iar în loc să iasă singur/ă, preferă să se închidă în casă , ceea ce îi va accentua depresia.
– teama că nu poţi comunica cu ceilalţi – aceasta include teama de a părea ridicol, de a fi respins, teama că „ceilalţi nu mă agrează”.
Caracteristica esenţială a fobiei sociale constă, aşadar în teama de a fi evaluat negativ de ceilalţi, care îţi pot critica performanţele. Din acest motiv, persoanele cu fobii sociale vor face tot posibilul pentru a evita situaţiile în care alţii i-ar putea evalua. Ei îşi iau locuri de muncă solitare şi se izolează pentru a-i evita pe alţii. Dacă se află într-o situaţie socială care le provoacă teamă, este posibil să înceapă să tremure, să transpire şi chiar să aibă un atac de panică „adevărat”. Ei sunt siguri că cei din jur îi văd nervoşi şi îi consideră incoerenţi, slabi sau chiar proşti.
Fobia socială este destul de des întâlnită, ea debutând în copilărie sau adolescenţă, incidenţa maximă a debutului fiind în al doilea deceniu de viaţă. Deşi femeile sunt mai afectate decât bărbaţii, studiile în domeniu arată că bărbaţii fobici apelează mai frecvent la ajutor de specialitate , poate pentru că ei pun mai mare accent pe rolul social, obstacolul în exercitarea acestuia fiind reprezentat de fobie.
Ca şi în cazul anxietăţii şi a fobiilor specifice , fobiile sociale apar ca răspuns la un stimul nociv sau neplăcut (remarca unei persoane, privirile celor din jur interpretate de cele mai multe ori eronat ) asociat cu o situaţie neutră ( de regulă –situarea într-un anumit cadru social). De exemplu : „trebuie să merg la o petrecere unde va fi şeful meu şi ceilalţi colegi. Nu vreau să merg, dar nu-mi pot refuza şeful. Îmi trec prin minte o mulţime de gânduri : ce va fi dacă voi fi întrebat ceva şi nu voi putea să răspund ? Sau…dacă mă voi bâlbâi, sau îmi va tremura vocea ? Dar dacă o să mă înroşesc sau o să transpir? …Sigur ceilalţi vor observa şi vor spune că sunt incompetent !”…
În ceea ce priveşte tratamentul psihoterapeutic al fobiilor sociale acesta presupune o abordare a tuturor elementelor care constituie tabloul fobiei , cu scopul de a produce o schimbare durabilă de comportament şi gândire despre sine şi relaţiile cu ceilalţi.