Oana Raluca Cueşdeanu
Psiholog clinician & Psihoterapeut
CONCUBINAJUL
Unii dintre cititorii noştrii se declară a fi nevoiţi să înţeleagă un stil de viaţă cu care ei nu sunt familiarizaţi şi care li se pare a fi de-a dreptul “periculos”. Părinţi ai tinerelor cupluri se întreabă “de ce aleg noile generaţii să locuiască împreună înainte de căsătorie?”.
Dacă societatea tradiţională era relativ rigidă în materie de stabilitate a valorilor, tip de familie sau stil de viaţă, societatea modernă modifică fundamentul solid al familiei, conferindu-i noi roluri şi destinaţii. Astfel „în zilele noastre” putem trăi „împreună cu cineva”, „ pe lângă cineva”, sau „printre relaţiile cuiva”. Putem alege un stil de viaţă fără copii sau putem rămâne cu copilul, renunţând mai degrabă la soţie.
Dacă privim atent în jurul nostru putem vedea nenumărate cupluri care aleg să trăiască în concubinaj. După 1970 atât în Europa cât şi în S.U.A preferinţa pentru o astfel de formă de convieţuire a devenit extrem de frecventă. Concubinajul sau uniunea liberă reprezintă de fapt un mod de a trăi împreună al cuplurilor heterosexuale, în afara contractului căsătoriei.
Popularitatea unei astfel de relaţii are la bază o multitudine de cauze ce pleacă fie de la conştientizarea faptului că uniunea liberă este un mod mai economic , mai plăcut şi mai confortabil de a trăi împreună, fie de la dorinţa unei relaţii intime emoţionale nesubordonate vreunui contract legal. Cuplul decis pentru concubinaj optează pentru calitatea relaţiei în defavoarea durabilităţii sale cu orice preţ.
Dar care ar fi avantajele concubinajului ? Majoritatea specialiştilor insistă asupraurmătoarelor : o satisfacţie sexuală crescută, o mai mare autodeschidere şi sentimente mai intense de intimitate; o mai mare posibilitate de a se înţelege pe ei înşişi, o posibilitate crescută de realizare a compatibilităţii şi o familiarizare cu modurile diverse în care partenerii reacţionează într-o varietate de situaţii; un nivel de trai ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice; dezvoltarea deprinderilor interpersonale şi încrederea în constituirea unei relaţii strânse. Iar dezavantajele semnificative ar fi :
– limitarea prematură a experienţei „întâlnirilor”- mulţi tineri se angajează în coabitare după parcurgerea unei etape de întâlniri amoroase, dar există şi tineri care intră în concubinaj după ce au consumat un număr relativ restrâns de întâlniri sau contacte interpersonale. Această decizie survine din dorinţa de a depăşi dificultatea întâlnirilor(spaţiu , timp, etc) şi de a se bucura cât mai repede de avantajele coabitării : prietenie, sexualitate;
– perpetuarea rolului tradiţional al femeii – femeia alege să se dedice sarcinilor casnice, ceea ce poate conduce la dificultăţi în continuarea instrucţiei şi formării pentru viitoarea carieră. Din această perspectivă, uneori , coabitarea poate fi în beneficiul bărbatului , dar mai puţin a femeii;
– investirea emoţională inegală- unul dintre parteneri poate investi mai mult în relaţie , ceea ce poate antrena unele tesiuni ;
– schimbări în viaţa socială a partenerilor prin reducerea numărului de prieteni- a trăi în cuplu adesea schimbă relaţiile fiecărei persoane cu prietenii şi cunoştinţele;
– complicaţiile legale care sunt posibile în coabitare mai mult decât în orice relaţie amoroasă;
– dezinteresul faţă de funcţia reproductivă- cuplul aflat într-o asfel de relaţie îşi propun să aibă copii abia după o lungă perioadă de concubinaj .
Adoptată în mod preferenţial de cuplurile tinere şi foarte tinere, uniunea liberă sau concubinajul poate reprezenta doar o simplă etapă premergătoare căsătoriei sau poate fi un stil de viaţă de lungă durată sau definitivă. O studentă afirmă „mai uşor rupi o uniune liberă. Fără prezentări la tribunal, fără plata taxelor judecătoreşti…lucrurile se termină simplu şi repede.”